România în luptă cu panslavismul. Realitatea este că și noi Basarabenii suntem înrolați direct în această beligeranță, doar că nu conștientizăm pe deplin rolul nostru important ce îl avem fiind la hotarul de est al latinității și implicit al românizmului.

Mai jos vă propun să reactualizăm tezele marelui Eminescu.

„Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.”

Din expunerea de mai sus totul este relevant și pentru astăzi, avem raptul  peninsulei Crimea, din trupul Ukrainei independente și tendințele actuale de expansionizm imperial rusesc.


„Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.”

Așa zisul ocean slav, care înconjoară spațiul Carpato-Danubiano-Pontic este rodul scenariului istoric, dar și un instrument fundamental rusesc de bătaie lungă, știm din istorie – scopul visat de panslaviști este să vadă încorpore Marea Neagră rusească, se doresc ca și stăpîni peste strâmtorile Pontului Euxin. Noi însă, stăm în cale.

16romania-flag


„Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.”

Nu contest măreția culturii rusești, cu toate că e mărită artificial influiența ei la nivel mondial, din varii motive, care nu au fost mereu obiective. Dar raportând incidența populației românești la nivel global și comparînd-o cu cea rusească, fără ezitare afirm că suntem cu mult înainte.


„E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.”

Foarte corect spus, aici nu este de comentat, las așa 🙂


„Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.”

Aici medităm, apoi ne expunem…. nu știu care a fost impactul socialismului generat de URSS în România, pentru Basarabia însă, pe lingă „fertilizarea” prin cultură rusească, bădărănizmul, consumul excesiv de băuturi tari, superficialitatea în muncă, indiferența unul față de altul și pasivitatea socială sunt reminiscențe sovietice, amprente ce au rămas de pe urma sistemului nedesăvîrșit sovietic. Colectivizarea și antiteza dezvoltării firești – obștea comună, unde toți sunt egali și tot e gratis(?)


.”De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.”

Adevăr! Eu însumi sunt exponentul acestui contact malefic. De fire sunt constructiv, din toate trag foloase și văd prin prizmă pozitivistă orice. Dar cine nu a auzit frază: „Говори на нормальном(человеческом) языке” Cu ce nu-i omenească româna? Știu – cînd ești impotent în a învăța limba națiunii care te găzduiește…da, știți cum te numești – ocupant. Dar dacă prin arme ai reușit, înseamnă că nu te duce capul altfel, cu rațiunea, etic, diplomatic, pașnic. Doar prin șantaj și constrîngere, vai de capul lor.

%d0%b1%d0%b5%d0%b7-%d0%bd%d0%b0%d0%b7%d0%b2%d0%b0%d0%bd%d0%b8%d1%8f-1


„Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.”

Și iar a nimerit poetul, căci ochii care nu se văd se uită.


„De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti „Hristos a inviat” în româneşte.”

Mai mult ca atît sa împrumutat deprinderea de a folosi biserica în scopuri politice. Cu școlile e mai bine – am înțeles la timp că copii sunt viitorul, cu toate că pentru liceile din Transnistria se poate de făcut cu mult mai mult.


„Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.”

Țin minte prin anii 90 am asistat la un conflict între neamuri cu tematica limba vorbită acasă, de atunci am memorat expresia – „Moldoveni în pașapoarte” doar. Cine din moldoveni nu cunoștea limba „fatelui mai mare” era ridiculizat, nu era în stare să se angajeze firesc, mulți moldoveni de la coada vacii tindeau să se omogenizeze cu entitatea de specialiști nou veniți de după Ural sau Kamchatka. Am avut noroc de părinți cu verticalitate, alți copii de baia mea ai căror erau mai oportuniști mergeau la grădiniță, apoi la școală rusă și astăzi sunt pierduți pentru cauza noastră românească, căci malaxatorul sovietic rar dă greș.


„Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.”

Am avut de șters mucegai și după turci, am împrumutat multe cuvinte turanice, mai ales în Muntenia elementul Selgiuc este evedent. Dar cu mult mai multe strîmbe a lăsat rusul, caci resimțim și astăzi – rusizmele sufocă adesea… Cu toate aceste istorii mai puțin fericite, țin să amintesc de o latură aparent pozitivă în relațiile româno-ruse, este vorba de regulamentul organic întrodus de imperiul țarist, care după părerea mea a avut un impact mai mult pozitiv de cît neutru sau negativ, de bine pot spune și de guvernatorul rus Pavel Kiseleff, care a luptat cu ciuma din sec.al_XIX-lea.

romania_rusia_36102400

„Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.”

Perioada contemporană ne dă un moment de respiro, prin schimbarea vectorului geopolitic Ukraina ne face un serviciu indirect, dar să nu ne îmbătam cu apă rece, știm bine cine sunt ukrainenii și care sunt de fapt găndurile lor de bază privind România. Cauza Insula Șerpilor, Cernăuții, Hotinul și Cetatea Albă așteaptă cu răbdare acele timpuri, cînd se va spune despre întinsul Românesc – De la MUNȚI PÎNĂ LA MARE, de la NISTRU PÎN LA TISA.


extrase din: Mihai Eminescu, România în luptă cu panslavismul, Timpul, iunie 1878

Text:Radu Marandiuc

Anunțuri